Resentimentul social este un păcat vechi al multor popoare, puţin cunoscut, dar mai stabil, mai profund şi de mii de ori mai periculos decât altele în vogă şi intenţionat create prin determinări sistemice, precum corupţia şi plasarea în poziţii de decizie a unor oameni incompatibili cu cerinţele de calitate umană şi profesională. Dacă corupţia generalizată se clădeşte pe bazele insuficienţei economice conjuncturale şi printr-o organizare sistemică care urmăreşte voit generarea acestui flagel social, resentimentul social este o pată neagră pe sufletele unor popoare de sute de ani şi care alături de alte pete negre, însemnând tot atâtea păcate de profunzime, pot foarte bine să le "ajute" să dispară din istorie, ca popore, culturi şi civilizaţii străvechi.
Dacă la inventare termenul de „război total“ însemna raderea de pe faţa pământului a unei largi mase de oameni aparţinând unui popor, execuţii în masă şi lagăre de exterminare, urmând ca restul să fie transformaţi în sclavi agrari şi industriali fară drepturi şi libertăţi care să deservească învingătorul, în ziua de azi această concepţie pare grosolană pentru combatantul participant la „războiul total“. Dar cine este combatantul activ în „războiul total“ dus chiar din zorii mileniului trei? Spun aceasta deoarece războaiele viitorului nu vor fi doar militare, ci totale, adică economice, culturale, ideologice, războaie în care nu contează valoarea masei inculte şi proaste, ci a individului convins şi fanatizat în justeţea cauzei lui, dotat cu informaţii, bani, putere, inovaţie, cultură şi tehnologie. Vor fi războaie purtate fără milă şi întrerupere timp de decenii şi secole, în care efortul continuu, minut de minut şi ceas de ceas al Individului va fi cel care va decide cine va fi învingătorul. Sper că ai înţeles cine este combatantul activ în actualul război total al naţiunilor, oriunde s-ar afla el, cine este soldatul cu sau fară voia lui: tu însuţi împreună cu fiecare individ care este capabil să producă şi să valorifice pe piaţa internaţională valoare economică, financiară, culturală, religioasă, intelectuală şi socială.
Direct legată de resentimentul social este strădania de a câştiga respectul. Nu putem să cunoaştem un om pe care din start să-l apreciem şi respectăm. El trebuie să facă eforturi, să ne dea dovezi, ca să ne câştige respectul. Şi asta deoarece prima noastră reacţie este să-l depreciem, trecându-i cu vederea calităţile şi realizările şi căutând să-i găsim lipsurile şi păcatele. De multe ori ai auzit remarci de genul: „Oooh! Cine? Păi X a fost băieţaş în cartier, a făcut puşcărie, acum e liniştit la casa lui, toată lumea îl respectă…..“, „Cum? Nu ştii cine este Y? Păi tipul este bogat, învârte afaceri, toată lumea în oraş îl respectă…“. Cele două exemple sunt edificatoare să înţelegi care este starea iniţială a unui nou contact social: după politeţurile formale, începi „să vezi“ care-i sunt părţile rele în caracter, păcatele trecute şi eşecurile prezente. Pe scurt, îl devalorizezi cât poţi şi scoţi în evidenţă cum eşti tu mai bun decât el. În relaţiile cu acest om, aceasta implică indiferenţă, desconsiderare, bârfă, nepăsare, impoliteţe sau chiar grosolănie brutală. Ca să fie respectat, el trebuie să lupte, să-ţi demonstreze ce bun, valoros ori periculos este. Doar astfel, mai mult prin insistenţe şi de frică, ajunge în sfârşit omul să îţi câştige respectul. Şi invers, a fi respectat este un drept pentru care trebuie să lupţi şi cere timp şi efort pentru a demonstra în faţa celorlalţi calităţile umane şi profesionale pe care le ai.
Comportamentul unora vis-à-vis de respect nu se opreşte aici. Relevant în acest sens este modul cum îi privim pe unii concetăţeni. Când unul dintre comunitate se ridică şi se distanţează, fie că are un mic business, fie că este mai bine cotat profesional, fie că este om politic capabil, restul ce facem? Cu ură şi invidie creştină îl prelucrăm pe la spate, îl bârfim, îl săpăm, îi blocăm dezvoltarea, îl falimentăm, să-l aducem din nou în rândul nostru, nu cumva să uite de unde a plecat. Ce contează că afacerea acestui om era siguranţa financiară a oamenilor angajaţi şi sursă la fondurile guvernului? Otrava invidiei şi urii meschine şi josnic este mai puternică decât considerentul bunăstării.
Dar este câte unul care, după oscilaţii în sus şi în jos, pleacă spre vârful piramidei sociale, fără putinţă de a-l mai putea bloca. Abia acum individul capătă respectul nostru şi, precum câinele care linge mâna pe care nu o poate muşca, toată ura şi invidia de ieri se transformă în admiraţie, omagiu, supuşenie, umilinţă şi linguşeală. Ce privelişte îmi este dat să văd când oameni care mai ieri plecaţi din mulţime, după ce iniţial au fost săpaţi, bârfiţi şi denigraţi pentru curajul şi iniţiativa lor, acum, când sunt sus în ierarhia politică ori economică sunt iubiţi, adulaţi şi aşteptaţi cu respect de cei care au rămas în urmă.
Să câştigi respectul celorlalţi prin frică ori când nu mai poţi fi atins– iată ce înseamnă convieţuirea în societatea atinsă de resentimentul social. Dar lipsa de respect, concretizată în resentiment: critici, devalorizări, denigrări, deprecieri, negări, contestări ce secrete îţi dezvăluie despre sufletul acelui popor atacat de resentimentul social? Arată limpede că este complexat de conştiinţa inferiorităţii şi neputinţei, că în adâncuri domină cele mai urâte sentimente umane: ură, răzbunare, invidie, pizmă, blazare, vanitate, inferioritate, neputinţă, răutate. Pentru multe popoare, secolele de dominaţie străină şi miile de eşecuri naţionale le-au dezechilibrat în profunzimea fiinţei lor, le-au complexat şi afectat psihic.
Aceasta este trista realitate: complexul de inferioritate este cel care, pentru a fi eliminat, inconştientul impune să ne denigrăm semenii, să nu-i respectăm şi să facem ca traiul în societate să fie atins de instincte animalice, tribale. Doar cu preţul desconsiderării celor mulţi şi al anihilării succesului economic al celor puţini ne putem calma şi tempera clocotul inferiorităţii care ne macină şi putem obţine echilibrul psihic necesar unei vieţi normale. Pe scurt, plata vizibilă pentru resentimentul social este însingurarea, mâncătoria şi lipsa de respect în plan social şi autofalimentarea, autodistrugerea în plan economic.
Resentimentul social ne încărca de mult sufletele şi întotdeauna el a fost o frână în calea dezvoltării economice, dar niciodată în istorie conjunctura internaţională nu a fost atât de dură şi terminatoare. Dintr-un păcat tolerabil şi scuzabil, în actualul „război total“ resentimentul social a devenit o plagă care vlăguieşte şi epuizează şi puţinele zvâcniri capitaliste ale unei societăţi. Nu conspiraţiile mondiale produc atâta rău cât ne facem noi înşine, cât sabotează din interior resentimentul social prin vanităţile meschine, invidia, ura şi răzbunarea personală, orgoliul, răutatea, pizma şi blazarea. Înţelegând că resentimentul social nu este ceva trecător ci o teribilă limitare a dezvoltării tehnice-materiale şi a relaţiilor umane pe termen lung, astăzi, în condiţiile concurenţei mondiale în ringul căreia se luptă corporaţii colos valorând mii de miliarde de dolari, poţi dispărea de pe firmamentul economiei mondiale fără că nimeni să-ţi simtă lipsa ori să-ţi întindă o mână de ajutor.
Inteligenţă şi libertate
de Liviu Pleşca
http://www.cartea.info/revista/psihop/cap3.html
Victor Ciutacu raspunde: 
tat asa cum este: liber, decent si actual.
