Inca suntem in viata. Ce sa mai vindem?

02:30

” - Ai vazut? Imediat si-a schimbat atitudinea dupa ce i-am bagat in buzunar 100 de mii.

- Pai e normal. Nu vezi ca si ei sunt satui de atatia oameni bolnavi? Daca le dai ‘o atentie’ te califici in lumea celor care au supravietuit si nu aia fara bani si disperati. Cum se simte?

- Asteptam rezultatele intr-o ora ca altfel s-o miscat dupa ce i-am dat si lu aia de la analize. Dar oricum trebuie sa stam pina la 6,7…”

03:14

” -Bai ia mai du-te-n pizda matii de aici ce crezi ca e hotel aici?
- Da mi-e frig…
- Si ce crezi ca eu sunt tactu? Pleaca draqu’ de aici de aurolac …”

‘Aurolacu’ se indeparta de paznic in frig bodoganind injuraturi pline de disperari si frustrari

03:45

Un foc spontan in spatele chioscurilor non stop incalzea cu infrigurare 5,6 aurolaci…

” - I-a prins… Au facut focul si i-o prins politia”, bolborosea un fugitiv batuind speriat in nevinovatie.

Doi politisti apar la un joc ‘prinselea’ cu un suflator de punga argintie… ” - Sa stingeti focul…”

04:10

Mai apare o gravida livida alaturi de un viitor tata.

04:30

” - Hai Bambi la toaleta .. ca nu stau dupa tine toata noaptea. Am mai fost de 5 ori pina acum.”

Ea e Bambi… o inveterata bolnava si batrana plimbata si injectata de o perfuzie in corpul slab si curios ca inca era posedat de viata

05:10

” - Te rog deschide si geamul ca sa se usuce mai repede.

- Dar deschideti geamul? “, intreaba un bolnav ridicandu-se de pe bancheta cu o grimasa de durere.

Dau sa ies de pe hol afara la aer evitand curentul…

” - Daca iesiti intrati in 10 minute dupa ce se usuca ca doamna a spalat pe jos…”

zice un bodyguard ce sprijinea in greutate intrarea tragand intermitent din tigara

06:30

Aerul cangren si cald mustind a moarte ma trimite in fata liftului asteptand un verdict stiintific.

Privesc ceracanele negre cum schimba intre ele.

07:20

E bine.

Cobor pe scari si ma ratacesc la primul etaj printre oameni. As putea sa ajung la ‘radiologie’, dau peste un grup de halate verzi purtate de instalatori sau albe ale asistentelor… ajung la usi de termopane. Erau inchise.

Ma intorc scrijelind cu privirea peretii de un semn salvator de iesire. Intreb o doamna…
“- Drept inainte si la dreapta. Iesire vizitatori.”

Indiferenti, duri si satui ne facem datoria in functie de ce rol ne ofera uniforma sau situatia in care suntem.
Mergem mai departe dezgustati de propria supa. Traim timpuri si realitati paralele ce se intersecteaza interactionand disonant despre absurd.

Desi ne cam lipseste, inca suntem in viata… domnule Lazarescu